 Dumbrăvioara se află în valea largă al Mureșului, înconjurată de dealuri, în segmentul ei central, lângă drumul național 15 care leagă orașul Târgu-Mureș cu Reghin, într-o lungime de două kilometri, la o distanţă de 14 km de prima şi 18 km de a doua. Calea ferată nr 405, construită în 1886, între Deda şi Războieni de asemenea trece prin localitate şi acest fapt ușurează considerabil menținerea contactului cu orașele din apropiere şi lumea exterioară, influențează calitatea relațiilor.
|
|
Citeşte mai mult...
|
„Despre geneza numelui satului Dumbrăvioara tradiția orală crede că, cu mult timp în urmă în localitate, în partea de sus, adică cea nordică, în stânga drumului ce duce spre Glodeni, la izvorul care există şi azi, oamenii meșteșugari şi comercianții umblând la târguri, poposeau cu căruţele chiar şi peste noapte. Unul dintre meșteșugarii obișnuiți cu munca continuă, cu mâinile dibace, gândindu-se că-l imite pe Creator a format din noroiul adunat lângă puţ – un om.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
 Sámuel Teleki a început să-şi întemeieze casa, după ce s-a întors din peregrinația sa vest-europeană la sfârșitul anilor 1760, pregătindu-se pentru căsătoria sa cu Zsuzsanna Bethlen de Iktár. Au început construirea aripei nordice (partea dreaptă) în 1769, iar lucrările de construcție pe aripa sudică (partea stângă) au început în 1773. Maiștrii executanți au venit din Târgu-Mureș, avem date despre activitatea zidarului Pál Schmidt, a dulgherului Mihály Györfi
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
La mijlocul anilor 1780, Sámuel Teleki , între timp devenit consilier în Guberniu, a construit o nouă biserică pentru reformații din Dumbrăvioara. Teleki, în aceea vreme petrecând majoritatea timpului în Sibiu, a comandat planurile bisericii la arhitectul Mihály Péchy (1755–1819), care astăzi este considerat ca reprezentant marcant al clasicismului maghiar timpuriu, datorită proiectelor sale pentru biserica reformată din Debrețin.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
|